Lauda frumusetii intelectuale II - Percy Bysshe Shelley

Unde te-ai dus, o, duh al Frumusetii,
Care cu mandrele-ti culori sfintesti
Oricare gand si chipuri omenesti?
De ce ne lasi pustie valea vietii,
Sub stapanirea beznei si-a tristetii
De ce nu-i soarele mereu
Peste izvoare curcubeu?
De ce se stinge tot ce indragesti?
De ce vin spaima si mormantul
Sa ne intunece pamantul?
De ce-n a omului faptura
E loc si de iubire si de ura?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.