Ariciul și vulpea - Paul Sava

ARICIUL ȘI VULPEA


Un arici
cu ochii mici,
țepi având ca toți aricii,
le purta pe spate-mpunse
cum stau acele ascunse
din pernițele bunicii.

Când, ieșind el din tufiș,
se-ntâlni în luminiș
cu o vulpe cam flămândă
ce stătea de mult la pândă.
Zise ea cu glas mieros:

-"Dă-mi și mie-un ac să cos,
că mi s-a cam rupt cojoaca
- iartă-mi vorbe proastele -
de mi se văd coastele."

-"Vrei un ac? Cunosc eu joaca,
-zise-ariciul
măscăriciul -
știu eu pielea ta ce-ți poate;
și-adevărul drept eu spunu-l:
de ți-aș da un ac, doar unul,
tu m-ai jumuli de toate".

-"Mă gândești de rău degeaba,
unul singur îmi ajunge!"
și dădu să puie laba.

-"Nu m-atinge că te-mpunge!

Înfoiat, ariciul tot
a fugit ca de secure.

Și-a rămas vulpea-n pădure
tot lingându-se pe bot.

ptr.Ticu și Adinuța în 1976
*
Paul Sava - LACRIMI USCATE

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Paul Sava








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.