Poezii despre Patrie:

O,Doamne toamna asta cu cât e mai frumoasă
Ca toate celelalte de dinaintea ei,
Cu-atât mai multe vise mă prind ca ntr-o mătasă
Și doru-mi taie-n suflet păianjen de alei.

Pe veci va răsuna în inima noastră
A lui „Baladă” care ne umple ochii de lacrimi de dor.
„Zâna Dunării” ne plimbă pe valurile fluviului albastru,
Ne apropiem de Dumnezeu cântând “Tatăl Nostru”

Iluzii de-o clipă se nasc și dispar
în vagi amintiri venite deodată
cu vrajă adusă de gândul hoinar
în focul ce încă mocnește pe vatră.

Din mare născute,din ceruri albastre,
Divine,eterice,fierbinți,
Aduceți fiorul iubirii din astre,
Și-n inimi berbante-l topiți.

De-atâtea nopți aud cum urlă,
Un câine lup în capul meu,
Cu el strămoșii mei s-adună,
De urlă toți ,aud doar eu.

Bogată și rece ba trufașă chiar...
S-a-ntors iarăși toamna gonind al său car.
Și cal îi e vântul,un rece blestem
Stejarii,chiar nucii se-nclină solemn...

E tăcere sus în ceruri,
Și pe dealuri doar o boare.
Pe văi ceața-i lungi fuioare,
Apele șoptesc pe cale

(Poem dedicat Limbii Române și tuturor celor care o iubesc!)


La zidirea lumii, s-a născut întâi

Dunia Pălăngeanu

Limba română,fagure de miere

”Dulce et decorum est pro patria mori”!

Nu-mi este rușine că-s român,
deși adeseori sunt supărat