Poezii despre Patrie:

Am plecat de acasă demult,
de pe vremea cand aducerile aminte erau mult prea fragede
și se sfărâmau ușor,
așa că s-au pierdut repede printre firele de nisip ale timpului.

Nu oameni buni, n-a pierit speranța,
...
Nu oameni buni, n-a pierit speranța,
Doar s-a mutat o vreme de la noi,

Geneză
...
Scoate cu dalta superba făptură
Înlănțuită de marmura pură,

Trezește-te Adriane! vrem Flacăra înapoi..
Sunt frați pierduți, plâng mamele în odăi.
Deviza-i libertate? Iar țara-i praf și scrum.
Trezește-te Adriane, trezește-ne acum!

Nu plânge sfântă Românie!
...
Nu plânge sfântă Românie
Că nu mai suntem cum am fost

România, casa noastră
…
Jucați o țară-ntreagă în picioare,
Și-atât de multe vă despart de noi,

Ce-ai tu cu a noastră limbă?!

Ce-ai tu cu a noastră limbă
N-o să aflu cred, vreodată,

Asta-i tot ce pot, viteazule, să-ți spun!
…
Motto:
(Dacă-ai veni din moarte, viteazule străbun

Ei sunt aici!
…
Tocmai când citeam despre-a țării soartă,
M-a fulgerat un gând, parcă dintr-o dată:

În zori de dimineață, un înger a venit,
În somnul ca de ață și astfel mi-a grăit:
- Tu fiu de muritoare aicea pe Pământ,
Ai tainică lucrare și n-o să ai mormânt,