Poezii despre Patrie:


  • Îmi plânge sufletul de ciudă

    ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ

    Capul plecat, sabia nu-l taie
    Nici demnitate-n om nu face,


    « Ciprian Antoche »
  • sic!

    undeva spre răsăritu',
    zice lumea că-i necaz,
    umbrele au dat cu flitu'
    roiului trăit in praf:


    « narcispurice »
  • Rădăcini

    I
    Zice-se că erau un popor dîrz
    Aşa că le cam placea viaţa.
    La ceas de pericol,al morţii voal


    « narcispurice »
  • Neamul românesc

    Închideţi ochii, români
    Închideţi-i şi nu mai priviţi
    Toate-s nenorociri, toate-s pierdute
    Tu române, tu du-te..


    « Andra G. »
  • Luceafărul durerii

    În mijlocul de iarnă și de frig,
    În centrul căsăpirilor de Țară,
    Într-un popor retras de la câștig
    A răsărit în grai o primăvară.


    « bragagiu »
  • Tezaurul Folclorului

    ...Ecouri captate din bezna vechimii
    Arhive culese, artistic ornate
    cu flori sau cu spini împopoţonate.
    Preluate purtate, nicicând demodate


    « Dan Eugen Munteanu »
  • Scumpa noastra tara

    In vantul rece de toamna,frunzele se joaca-n ploaie,
    Si danseaza ,si danseaza pana ce se pierd in zare.
    Si cu ele, iar ducad cantece de dor si jale,
    Ale vremurilor calde,cuprinse in a lor grorie mare.


    « Codruta Elena »
  • Balada Dacilor

    Mândri în Carpaţi,
    ca Daci botezaţi.
    de vânturi bronzaţi,
    de Glie legaţi.


    « Dan Eugen Munteanu »
  • Te rog, Țara!

    Te rog, Țară!

    Te vor târfă la cerşit
    Şi cu tinerii de-o şchioapă


    « Trubadurul »
  • Marea Unire

    S-a ridicat Istoria-n picioare
    La început de iarnă și de veac,
    Și-a decretat, maiestuoasă-n frac:
    ”De azi Carpații nu mai sunt hotare!”


    « Felix »