Vuietul furtunii
cântec de jale înfrățit cu tristețea ochiilor mei
un cerc de lumină
în jurul uitării se-avântă umil
tresar din visare cu mintea înfiptă în lut
recapăt aripi smulse din tulpina unor versuri
si cresc
atât de mare încât cerul nu mă poate cuprinde
nici munții cu vârfurile înveșmântate
nici soarele în sclipiri amețitoare
nici luna în vasta ei oglindire
nici taina ascunsă printre stele
mă înalț
imbrăcat in versuri cu dantelă de aur
creste în mine luceafăr născut
din patima lunii sub nopți cu gutuie
si văd orizontul cu patimi târzii
eu cresc împreuna cu el
el cu mine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Multumesc Ina :)
M Horlaci (autor) duminică, 17 septembrie 2017
Eu văd orizontul cu lacrimi târzii
Și-nalț cu suspine spre nori poezii,
De-atâta tristețe privirea-n adâncuri
De noapte cu stele se-așază in pături
De constelații de gânduri deșarte...
Îmi rup aripile crescute pe spate
Și-mi spun:"De-acum voi zbura cu versul spre cer,
Găsi-voi iubirea la care tot sper!"
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Detalii poezie:
Distribuie pe: