În jurul meu e noaptea fără viață,
Căci tot ce nici n-a fost nu va mai fi,
E prea târziu să sper în dimineață
Și mult prea greu să mai aștept o zi.
E beznă și e luna, parcă, neagră,
Lumina-ndoliată cade fad.
Nu văd nici stelele pe unde-aleargă,
Nici câte stau pe cer, nici câte cad.
Pe-aici a nins cu fulgi de întuneric.
Omătul greu miroase a mormânt.
Un peisaj lugubru și feeric,
O amintire-a faptului că sunt.
Nu pot să plec dar nici n-aș mai rămâne.
E frig și ger dar totul pare-un iad.
Cu-n zâmbet fals și-o falsă plecăciune,
Aș vrea să fug căci tălpile mă ard.
Am obosit dar somnul nu apare,
Probabil, știe el ce-am să visez.
Și ride sec cu hohote amare.
Și-așteaptă să încep să delirez.
Cu inima-mi bătând fără de viață
Și creierul uitând verbul "a fi"
Inevitabil, când e dimineață,
Eu plec, cu bezna mea, spre altă zi.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
de obicei, religia ne invata ca o falsa plecaciune cu siguranta ne duce in iad; la tine, ne elibereaza de un peisaj asemanator... Pe cine sa mai cred?
blacks marți, 17 martie 2015
Imi place poezia ta . Desi ceea ce descrii este sumbru , mie imi place ce ai realizat . Este o continuitate , o asteptare chinuitoare ...de a se schimba ceva.
Fara suparare, daca ai putea schimba in versul "Cu-n zâmbet fals și-o falsă plecăciune"...acel "fals" care se repeta...e cam mult intr-un singur vers. Iti dau o sugestie ..."c-un zambet sters si-o falsa plecaciune"....E o poezie frumoasa.
Adina Speranta marți, 17 martie 2015
Atentie la semnele de punctuatie...multe puncte, multe rau de tot si sunt puse unde nu trebuie
Cu-n ......nu asa se scrie corect...
E beznă și e luna, parcă, neagră,
Lumina-ndoliată cade fad
chiar daca suna bine nu e poezie....
si daca totusi e noapte, noapte, noapte grea si se vad urme de iad... atunci inseamna ca iadul nu mai are lumina? Sa fie lumina durerii? sa fugi de iad c-un zimbet fals ?
vezi mai multe poezii de: adiphonenastase
Distribuie pe: