Dacă tu mă uiți - Pablo Neruda

Vreau să știi
un lucru.

Tu știi cum e asta:
dacă mă uit la
luna de cristal, la ramura roșie
a toamnei leneșe din fereastra mea,
dacă ating
împreunarea focului,
cenușa impalpabilă
sau zbârcitul corp al lemnului,
totul mă duce la tine,
ca și cum tot ce există,
arome, lumină, metale,
ar fi fost mici bărci ce navighează
spre insulele tale așteptându-mă.

Acum bine,
dacă puțin câte puțin încetezi să mă iubești,
eu voi renunța să te iubesc puțin câte puțin.

Dacă dintr-o dată
mă vei uita,
nu mă căuta
pentru că deja te voi fi uitat și eu.

Dacă te gândești la vastul și nebunul
vânt din flamuri,
ce-mi petrece viața,
și tu te decizi
să mă lași la marginea
inimii în care am rădăcini,
gândește-te
că în acea zi,
la acel moment,
îmi voi ridica brațele,
iar rădăcinile mele vor porni
să găsească un alt pământ.

Totuși
parcă fiecare zi,
fiecare oră
simți că-mi ești destinata
cu implacabila ta blândețe.
Parcă în fiecare zi urcă
o floare pe buzele tale pentru a mă căuta,
ah , iubirea mea, vai mie,
în mine tot acel foc reînvie,
în mine nimic nu se stinge sau se uită,
iubirea mea se hrănește din dragostea ta, iubito,
și atâta timp cât vei trăi, floarea va fi în îmbrățișările tale,
fără să le părăsești pe ale mele.

traducere - g.Cristea


Si tú me olvidas

Quiero que sepas
una cosa.

Tú sabes cómo es esto:
si miro
la luna de cristal, la rama roja
del lento otoño en mi ventana,
si toco
junto al fuego
la impalpable ceniza
o el arrugado cuerpo de la leña,
todo me lleva a ti,
como si todo lo que existe,
aromas, luz, metales,
fueran pequeños barcos que navegan
hacia las islas tuyas que me aguardan.

Ahora bien,
si poco a poco dejas de quererme
dejaré de quererte poco a poco.

Si de pronto
me olvidas
no me busques,
que ya te habré olvidado.

Si consideras largo y loco
el viento de banderas
que pasa por mi vida
y te decides
a dejarme a la orilla
del corazón en que tengo raíces,
piensa
que en ese día,
a esa hora
levantaré los brazos
y saldrán mis raíces
a buscar otra tierra.

Pero
si cada día,
cada hora
sientes que a mí estás destinada
con dulzura implacable.
Si cada día sube
una flor a tus labios a buscarme,
ay amor mío, ay mía,
en mí todo ese fuego se repite,
en mí nada se apaga ni se olvida,
mi amor se nutre de tu amor, amada,
y mientras vivas estará en tus brazos
sin salir de los míos.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.