Originea inimii mele - Ella Viorela

CAPITOLUL 15

E liniște , în noaptea eternelor dureri , felinarele stinse, gem sub constrângerea beznei . Un murmur adormit își manifestă agonia în suspin . Pe cerul inimii îndurerate, ce-și scălda somnul în lacrimi, mai strălucea o singură stea .

Deodată , un astru minuscul , pătrunse în încăperea unității spitalicești și o lumină orbitoare ,înmiresmată cu parfum suav de trandafiri, învăluia cu aura sa patul în care zăcea fără suflare Ryan .

Două mâini nevăzute masau cu putere pieptul lui Ryan . Ritmul palmărilor continuie ,pasau în aer ecoul unui glas :

- Hai inima mea , hai ! Trăiește ca să mă pot odihni eu în pace ! Hai ,eu numai în seara asta mai am voie să bãntui pământul ! Pe siamezul meu drag trebuie să îl las în grija cuiva ! Hai inimă , hai !

Printr - o zvâcnire puternică, inima își acceleră ritmul , punând vasele sanguine în mișcare ,transportând fluidul roșu în toate terminațiile corporale .

- Așa , acum tuburile astea nu își mai rostul . Misiunea mea se sfârșește aici , Mulțumesc Ryan că ți - ai ascultat vocea inimii ! Fiti uniți , fiti fericiți !

*********

Lumina celestă scădea în intensitate din ce in ce mai mult,lăsând în urma ei o noapte lină în care mai persista mireasma trandafirilor .

Jack simți o mângâiere ușoară pe spate . Credea că visează . Își ridică cu greu capul de pe pieptul lui Ryan și privi în jur , apoi își plecă ochii spre pat .

Ochii lui Ryan erau deschiși și îl priveau jucăuș .

- Salut frate !

Jack îl privi cu uimire și se ciupi de trei ori .

- Nu - i un vis ,nu ?! Ry .... , Ry... , Ryan ,trăiești ?!

- Da , ți se pare că un mort ar putea vorbi ?

Jack se uita cu ochi mari la el, pentru că nu - i părea aievea clipa miraculoasă ce o vedea , apoi, începu să țopăie ca un copil, țipând cât îl ținea gura :

- Yupiiiiiii ..... , Ryan e viuuuuu ! Trăieșteeee ... , respirăăăă ... , vorbeșteeee ... !

În euforia sa, nu observa că tipa și se învârtea ca un titirez pe holul lung al spitalului , dând deșteptarea quartetului obosit de priveghere .

- Haideți repede , Ryan a revenit la viață !

Celor patru nu le venea să creadă , se uitau nedumeriți unul la altul , dar au alergat într - un suflet să se încredințeze .

Nu mică le - a fost mirarea când Ryan îi întâmpina cu fața senină și un zâmbet larg :

- Ce - i cu voi ? Așa se intră în salonul unui bolnav ?

Toți au izbucnit în râs și au râs cu poftă așa cum nu o mai făcuseră de multă vreme . Apoi pe rând l - au îmbrățișat și i - au urat în cor " Bine ai revenit la viață ,puiule ! ,, cu imensă bucurie în suflete .


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.