Noapte argintie

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

joi, 21 decembrie 2017

Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într-o nestemată seară
În divină împreunare fluturii platini și reci...

Într-o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,
Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...
Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,
Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii.

Peste toate aceste clipe zurgălăi se aud departe...
Renii trag o săniuță scăpărând luciri de gheață;
Cu desagi e prea plinuță și-aplecată într-o parte
Dar un moș o ține bine hohotind prin barba creață...!


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Crăciun
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Noapte mult prea argintie
An de an vrea sa invie
Magica copilărie
Prinsă-n brad cu bucurie!
Mi-a placut zglobia poezie! Felicitari!
Ina M.
marţi, 02 ianuarie 2018