Toamnă - Nikolay Gumilyov

Cer roşu-portocaliu...
Rafale de vânt zbuciumă
Însângeraţii ciorchini ai scoruşului.
Alerg să prind calul ce goneşte
Pe lângă sticlăria oranjeriei,
În lungul grilajului bătrânului parc
Şi a heleşteului cu lebede.
Flocos, roşcat, alături
Se-aţine câinele meu credincios
Ce-mi este chiar mai scump decât
Fratele meu drept,
Câine pe care, de-o fi să moară,
Îl voi ţine minte toată viaţa
Ce-mi va mai fi dată.
Bătăile copitelor se înteţesc,
Praful se ridică tot mai sus.
Greu e să te ţii pe urma
Unui trăpaş arab pur-sânge.
Va trebui totuşi să mă aşez,
Să-mi mai trag sufletul, colo,
Pe-o lespede de piatră lată şi netedă,
Minunându-mă tâmp
De cerul roşu-portocaliu
Şi ascultând prosteşte
Vântul ce şuieră strident.

Traducere de Leo BUTNARU


vezi mai multe poezii de: Nikolay Gumilyov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.