Glasul vântului - Nikolaus Lenau

Întreaga sihlă-n somn e cufundată.
Prin frunze nici o boare nu răzbate,
Ducând dulci adieri înmiresmate.
Dorm broaștele și păsărimea toată.

Doar licurici, ca mici scântei visate,
Prin crengi, cu somn pe gene, se arată;
De-atâta pace inima-nmătată,
Se scaldă-n visuri dulci, netulburate.

Ascultă! Parc-un freamăt în pădure
Din visul meu încearcă să mă fure.
Un glas aud chemând, din umbra deasă.

Și-ascult de glasul vântului, cuminte,
Precum copilu-ascultă de-un părinte
Ce-l cheamă seara, de la joc, acasă.


Traducere Lazăr Iliescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nikolaus Lenau



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Așa e Victor! Și eu am remarcat atributele astea! De aceea am și postat din ei! Cu mare drag!
Gerra Orivera
marţi, 22 septembrie 2015



Lenau ca și Goethe și Heine. Nu înțeleg germana și mi se pare o limbă cam nepoietică, dar sunt uimit că chiar în traduceri cel puțin acești trei sunt peste măsură de melodioși. Îi admir nu numai pentru melodia poeziilor, dar și pentru sufletul din ele. Mulțumesc Gerra!
bragagiu
marţi, 22 septembrie 2015