Cale veche traducere V. Bragagiu - Nikolai Rubţov

Tot nori deasupra ei, trec nori și nori...
Pășesc precum pășiră peregrinii,
Cruce le fac trei degete-ale mâinii,
Iar ei prin colb de veac doar trecători.

Îi întâlnesc tot zilele-n arsuri
Cu-albastrele cămașe descheiate,
Pe-alături romanițe legănate
Albesc în zvonul verii în călduri,

Pădurile cu umbre-i cheamă vii...
Cum țarii îndrăgiseră palate
Așa iubesc eu căile uitate
Și-a veșniciei ochii azurii.

O târlă putrezită întâlnesc,
Când un cătun prins tot în mușchiul verde
Unde în praf vremea din clipe pierde,
Stăpân e-o bufă, șoarecii foiesc.

Când pe movile ca trei bogatâri*
Trec călăreți prin locurile-aceste
Și iar paragini, zare, pustiiri
Și colb și colb, și putrezi stâlpi de verste.

Aici în cinste-i mortul și cel viu
Și dragostea ce nu mă rușinează
Sufletul meu vorbește frunză-n rază
Cu un frunziș în Soare și verziu.

Dialogând cu cei ce au trecut,
Dialogând cu cei ce încă pleacă...
Aici rusescul spirit s-a născut
Și trece tot pe calea asta veacuri.

Și secole vor mai veni pe rând
Chiar și de calea iarba o cuprinde,
Și triști și rari pe cer să se perinde
Nori ca și gânduri undeva plutind.
*bogatâri - personaje masculine cu însușiri ideale
din folclorul rus.
Traducere V. Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Nikolai Rubţov








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.