***Ploaia a șaptea zi traducere V. Bragagiu - Nikolai Rubţov

Ploaia a șaptea zi nu contenește
Și s-o oprească nu e cineva
Și tot mai des un gând iar alicește
Că poate satu-ntreg s-a îneca.
Stoguri plutesc și scânduri fug pe valuri,
Și se afundă-n apă-ncet, treptat
Uitatele căruțe de pe maluri,
Fățarea-ntunecată s-a-necat.
Drumuri demult s-au prefăcut în râuri,
Iar lacurile mări devin pe rând,
Trec peste praguri ape fără frâuri
Familiei ancore sfărâmând.

O săptămână toarnă, alta toarnă...
Vederi mai triste nu am mai văzut
Un cer întunecat apă răstoarnă
Pe-un câmp de apă cu luciri de lut.
La țintirim morminte-s înecate
Doar stâlpii îngrădirii mai stârcesc
Ca crocodili sicrie-ntunecate
Prin ape din desișuri se sucesc.
Trosnind, plutesc obscure, anonime
Pe sub torentul ce nu dă-n mai rar,
Se duc îngrozitoarele fărâme...
Mult timp s-a aminti acest coșmar.

Noroc că satele sunt ca și pe ostroave
Fiindcă-s cățărate pe vreun dâmb
Și-s insule movile și dumbrave.
Țăranii clătinând din capuri strâmb
Vorbesc arar din luntre și-ntuneric,
Case salvând și vitele le scot,
Copiii ocărăsc fără putere
Și:„Slavă Domnului!” - să zică încă pot -
„Slăbește ploaia, iată...” - vor să spere -
„Și-n albie o să se-ntoarcă tot...”
Traducere V. Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Nikolai Rubţov








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.