Întâlnire cu mama - Nicolae Labiş

Deci iată cartierul de târg moldovenesc
În pomi e aur și-n geamuri galben soare
Desigur că pe mama acasă-am s-o găsesc.
Acu, tata-i la muncă pe câte mi se pare.

Vin tot mai rar pe-acasă, departe-i și n-am timp
Adesea luni de zile nu-mi amintesc de casă
Când zeci de neajunsuri mă cer și când un glas
Ce-i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă.

S-au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi
Sunt mai tocite, parcă, și scările de piatră.
Cu coada răsucită, smulgându-se din laț,
Văd, m-a uitat și cânele - mă latră.

Dar mama ... Se încurcă în fuste alergând,
Acum îi simt mireasma de prună și de pară
Cum o simțeam atunci, când prune ne-aducea
Copiilor, ce ne jucam afară.

Rămânem în tacere pe banca de stejar;
Cu palmele uscate fierbinți, ea îmi mângâie
Obrazul ars de soare și părul plin de praf,
Plin de polenul auriu din grâie.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş