Creion - Nicolae Labiş

Am mers ca doi tovarăși, alături și pereche,
Împlătoșați, cu caii ureche la ureche.

De-am căuta acum iubirea dintre noi

Am mai afla ecoul galopului pierdut
Acolo unde apa străpunge stânci de fier
Și unde cu oroarea abia ascunsă-n suflet
Te-ai avântat alături de mine mai departe
Și-ai râs când mii de codri în tine tremurau...

Am mai afla podișul înconjurat cu colți,
Răsfrânt în amintire, când toropit de drum
Mă tolăneam în ierburi privind grăbiții nouri,
Iar tu loveai cu varga o viperă cu corn
Ce unduia atrasă de fața mea umbrită.

Și am aflat troianul greșelilor din noi.

Ți-ai risipit iubirea în ritmuri și în rime,
Schimbând-o-n bucurie și-n tragice neliniști,
Iar eu am zăvorât-o în mine după firea
Întunecată-a omului de munte.

De-am căuta acum iubirea dintre noi

Am mai găsi doar colbul cernut în drum pe fețe,
Și duioșia tristă ne-ar lumina un zâmbet.
Sunt încă alte lanțuri de munți în fața noastră,
Oștenii înălțimii le împânzesc urcând,
Aceeași stea polară le scapără pe coifuri.

Drum bun! Să dea norocul să ne mai întâlnim.
Azi, fără șovăire ne dezlegăm și mândri,

Precum atunci când fost-am alături și pereche,
Împlătoșați, cu caii ureche la ureche.

1956

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.