Clonț - Nicolae Labiş

Toamna asta lunecă
Iarăși pe păduri,
Iarăși se întunecă
Munți știrbi și suri;

Berzele, încetele,
Au pornit îi șir.
Încâlcit în pletele
Albei amintiri.

Stau pe unde bucină
Visul tău când treci,
Și adânc mă zdruncină
Clonțul toamnei reci.

Umbra mea își clatină
Limpedele var;
Vine ca o datină
Noaptea de coșmar.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.