Orientală - Nicolae Davidescu

A venit la umbra verdelui platan
Să se scalde-n apă de izvor cu norul,
Şi i-a râs în unda limpede piciorul
Ca-n oglindă lama unui iatagan.

Frunzele deasupra toate-au tresărit
Cu gândire parcă-n ele şi-nţelesuri,
Şi s-au strâns în jurul ei ca nişte preşuri
Pe un şes cu lanuri calde-acoperit.

A sosit o ciută-atunci în zbor
Şi cu botul numai spumă-nsângerată
Ca un mal de carne s-a surpat deodată
În adâncul apei recelui izvor.

Ţipăt lung de spaimă caldă-a spintecat
În singurătate locul şi-ntre valuri,
Depărtată-ntr-una tot mai mult de maluri,
Principesa duhul călător şi-a dat.

Un emir în aur îmbrăcat şi-n fier
Cu creştinii-n luptă a căzut departe,
Şi durerea-n doliu greu, a lui, pe moarte,
Se stingea-albastrul ochilor ei cer.


vezi mai multe poezii de: Nicolae Davidescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.