Ispită - Nicolae Davidescu

O flamură de doliu în gol s-a ţintuit
Cu stele, când amurgul se stinse chinuit
De strania năvală a nopţii şi când, plină,
Hipnotic luna-aprinse clorotica-i lumină.

Parfumuri arzătoare şi vechi mi-au amintit
De tine, şi din zarea de ceară-au năvălit,
Ca fumul unei jertfe profunde de iubire
La care-ntreg pământul ia parte cu uimire.

Ţinând să mă vrăjească deplin... – când ai venit
Cu ochii negri, turburi şi grei de infinit,
Cu sânii plini de friguri uşoare şi cu buze
Muiate în carminul dorinţelor confuze –

...Esenţele vieţii din aeru-ncălzit,
În părul tău de umbră fluidă au urzit,
Ca spuma unor fine şi galbene dantele,
O pânză de păianjen cu razele de stele.


vezi mai multe poezii de: Nicolae Davidescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.