Setea - Nichita Stănescu

Ah, ce sete a putut să-mi fie!
setea umbrei față de frunză.
Ah, ce sete a putut să-mi fie!
ca pe un clavir mi-alergau
degetele pe frânghie,
mângâiere lină de beregată.
Ah, ce sete a putut să-mi fie!
de laptele negru al morții.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.