Salt - Nichita Stănescu

Dau pătura de aer la o parte,
Și umărul lucios și ochii-albaștri
Îi las înfrigurați de cerul mare
Ținând deasuprea mea un relief de aștri.

Bat galaxii, în depărtare,
Un ritm al unui timp urcând.
Fac ochii mari - dar numai o secundă,
Până le trec în amintire, rând pe rând.

Mi-e bine si mă simt stăpân pe gânduri
Ca și atunci când tu veneai, frumoaso, și
Dansau globulele în mine
Ca niște diavoli roșii,
Sunând în noi secunda
Ce nu va mai sfârși.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.