Nod 7 - Nichita Stănescu

Ceață deasă, luminiscentă, compactă,
nu-mi văd nici mâinile,
ceată umedă, vâscoasă, șerpuitoare,
nu se văd nici măcar țăranii,
nu se aud nici măcar caii,
nici măcar lătrăturile de câine.
Privirea dă ocol albului ochilor,
alunecă pe iris înapoi în pupile,
sunetul rămâne agățat de lobul urechii,
cântecul nu pătrunde în timpane.
Nu există sus și nu există jos
nu există înapoi și nu există înainte
deși merg de parcă aș sta locului
și stau locului de parcă aș merge.

Noduri și semne ( 1982 )

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.