Dezâmblânzirea - Nichita Stănescu

De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
De visare mă aflasem
Vino, tu, cu tine toată
ca să-ntruchipăm o roată
Vino, tu, fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
pe crucea de carne
când lumea adoarme.

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumiri, domnule Dincă, pentru semnalarea greșelilor, o să fie corectată postarea.
Adina Speranta
joi, 03 februarie 2022



Poezia are multe greșeli.

Aceasta e forma corectă:

De mult negru mă albisem
De mult soare mă-nnoptasem
De mult viu mă mult murisem
De visare mă aflasem
Vino, tu, cu tine toată
ca să-ntruchipăm o roată
Vino, tu, fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai
O rămâi, rămâi, rămâi
Palma bate-mi-o în cui
pe crucea de carne
când lumea adoarme.
Petru Dincă
joi, 03 februarie 2022



Cine recită?
Adina Speranta
joi, 03 februarie 2022



Frumoasă recitare! :)
Adina Speranta
joi, 03 februarie 2022



https://youtu.be/pXx38VatHBo
L3DZ3PP
miercuri, 02 februarie 2022