Clepsidra - Nichita Stănescu

Dacă simt că te grăbești
și asta
prin puținul aer care-l respirăm,
îmi declini culoarea-n pasta
umbrei atârnând de ram.
Și mă las în neîncrederi
ondulat și mult suit
precum verdele în iederi
suspinânde spre zenit.

Ca și cum aș merge peste
clar albastrul înnorat
al privirilor celeste
și cu capul îngropat
ținând ochiul în călcâie
și tot mersul lângă tâmple
O, clepsidra mea dintâie
răsturnând ce-o să se-ntâmple
și curgând de jos în sus
lung și greu nisipul suplu
și smulgând dintr-un apus
pururi răsăritul dublu.

din volumul Măreția frigului

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dacă timpul tău dintâi
S-a scurs din cap în călcâi
Și nisipul greu și suplu
Din clepsidră, pur si simplu
Curge din pământ la stele,
Sigur ești una din ele!

Timpul tău, de la-nceput
S-a scurs altfel și-ai putut
Să mergi în ritmul din tâmple
Să-ți apropii gândurile
De apusuri in suspine,
Răsărituri de-aur pline.

Răsturnând clepsidra veche
Un poet fără pereche
Și-a scurs timpul către stele
Și trăiește printre ele...
Ina M.
duminică, 12 martie 2017