Albastru pescăruş - Nichita Stănescu

1. Pe cerul limpede şi poate lung
Albastru pescăruş mă cheamă,
Simt o durere că nu pot să-l ajung,
Deşi tot sufletul mă-ndeamnă.

2. Aş vrea să zbor, când fluturii se nasc
Luminii dându-i forme de culoare,
Robia lanţului în care zac
S-arunce-n jur miresme ca de floare.

3. Aş vrea să simt lumina dimprejur
Să zbor nemărginit spre cer,
A vieţii păsări de azur
Să urce-naltul cât mai sper.

4. E vis acesta ? nu pot spune
Nu m-am trezit şi poate nici nu vreau,
Plutesc deasupra clipelor nebune
Ce-n derularea lor amară mă orbesc.

5. Te-ai rătăcit ! De rătăcirea e un scop în sine
Mi-au dat răspunsul păsări ce zburau,
Imensul cer iar norilor revine
Oprind în ei lumini ce coborau.

6. Când obosit m-aplec peste ruine,
Acelaşi început îmi pare greu,
Tu pescăruş al zilelor senine
De ce nu-mi poţi zbura mereu ?

7. L-am întrebat, şi nu vrea să-mi răspundă,
Din nou am să aştept să plece norii,
Şi-l voi urma sau poate-l voi visa din umbră,
Pe-albastrul pescăruş ce va aduce zorii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.