Nelu Preda - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • De-ai fi din ceruri...

    De-ai fi din ceruri coborâtă, n-ai fi un înger cum îmi ești,
    Fiindcă tu ești desăvârșită, ca dintr-o carte de povești
    Ți-e sufletul și chipul tandru, în toate cele-ncântătoare
    Și-ai un miros ca de leandru, îl simt și inima mă doare –

  • De n-ai fi tu!

    De n-ai fi tu, pădurea n-ar fi verde, câmpia-ar fi aridă peste tot,
    Iubirea mea e mare și poți crede, că fără tine eu a sta nu pot.
    De n-ai fi tu, nu așa avea nici vise, nici idealuri de concretizat,
    Iar toate lucrurile ce ți-au fost promise, în lipsa ta le-aș pune la mezat.

  • Doar pentru tine!

    Doar pentru tine sunt cum sunt, iubirea mea cea mare,
    Chiar dacă părul mi-e cărunt, te văd ca pe un soare
    Ce luminează blând și calm pe cerul cu fantasme,
    Mă minunez azi constatând o dragoste ca-n basme.

  • Scrisoare către draga mea

    Târziu, aproape-n miez de noapte îți scriu aceste rânduri care
    Îmi amintesc de-a tale șoapte și de tristețea la plecare –
    E greu iubito-n-depărtare cu sufletul plin de iubire,
    Să stai mereu ferm pe picioare și să reziști la despărțire,

  • De nu m-aș îndoi!

    De nu m-aș îndoi, aș crede absurdul făr-al cerceta,
    Doar cercetarea poate-accede către-adevăr ce poate sta
    În fruntea mesei biruinței, a spiritului ce-i cuprins
    În toate laturile ființei, de Duhul Sfânt cel Necuprins.

  • Da, te iubesc!

    Da, te iubesc cu plinătate, da, te iubesc – e-ncântător
    Iubirea mea nu se mai poate schimba, căci nu-i întâmplător
    Tot sentimentul de lumină ce m-a cuprins, căci te ador,
    Cu tine ziua e senină chiar dacă ceru-i plin de nor.

  • Dialog cu dragostea

    - De unde ai venit la mine, tu dragoste atât de mare,
    Nu ai simțit că nu mi-e bine, că sufletul atât mă doare?...
    Da, știu că tu ești minunată și vreau să fii în viața mea
    Însă făptura prea curată ce o iubesc, oare mă vrea?...

  • În zori

    Mă plimb în zori de dimineață, când soarele n-a răsărit,
    Iar lumea-ncepe-a prinde viață, și somnu-i dulce de dormit.
    Privighetori își cântă trilul, fantastic – parcă-i recviem,
    Le-admir cu prisosință stilul – scheaună câinii, încă ghem.

  • Fă-mă Doamne!

    Fă-mă Doamne, vârf de munte, să rămân cu capu-n nori,
    Să am pletele cărunte când trec șiruri de cocori.
    Fă-mă Doamne, vânt de vară răcorind amiezile,
    Să contemplu din înalturi câmpul și livezile.

  • Te iubesc necondiționat

    Ești ultima salvare pentru mine,
    De mine însumi tu mă vei salva –
    Mi-e sufletul mormane de ruine
    Și-n sentimente se va dizolva –