Nelu Preda - creaţii proprii
- Ofrandă ție...
Ofrandă ție sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii
Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii
Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii,
Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii.
- Femeia - Un omagiu adus colegelor de site de 8 Martie!
Iubită, adorată, soție, soră, mamă,
Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers
Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă
E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers.
- E-atâta primăvară-n noi
E-atăta primăvară-n noi,
Când seva stă să izbucnească
Făcând copacii să-nflorească,
Și ne-nfioară pe-amândoi.
- Ți-am ridicat altar din amintiri
Ți-am ridicat altar din amintiri,
Azi nu mai ești, dar parcă ești mai vie,
De-aceea scriu această poezie
Ce-i închinată fostelor iubiri.
- Să nu mă uiți!
Să nu mă uiți, chiar dacă deodată
Iubirea ce a fost s-a spulberat
Fusese-așa frumos și e păcat
Să nu ne mai vedem câteodată,
- Suspect de iubire
Sunt suspect de iubire, e de-ajuns să te văd
Iară inima-mi bate tot mai des și-ntrevăd
Cum ar fi ca să fim împreună noi doi
Solidari, îmbătați de cuvinte și ploi,
- De-ai mai trăi!
( Tatălui meu Nicolae Preda)
De-ai mai trăi, tăticule mi-aș face
Timp să petrecem molcom amândoi
Căci niciodată n-a fost pentru noi
- Neputință
Nu pot să fur, să mint, să-njur
Iar când îi văd pe alți-n jur
Cum fură cu nerușinare
M-apuc-o sfântă indignare,
- Destinul
Să fie destinul un dat intangibil
Ursit de la naștere, trăit mai apoi?
Sau totul în viață depinde de noi
Voința și crezul fiind indestructibil?
- Speranța
Speranța nu moare, renaște mereu
Mai vie, mai trează cu cât ni-e mai greu
Ne ține în viață când tot se destramă,
Ghidându-ne pasul ca tată și mamă.
Distribuie acest autor: