Nelu Preda - creaţii proprii

Ești ultima salvare pentru mine,
De mine însumi tu mă vei salva –
Mi-e sufletul mormane de ruine
Și-n sentimente se va dizolva –

Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine
Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine?
Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună,
Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână;

Cad triste ploi pe urbea înghețată,
Perdele fumurii de ceață fină
Se cern prin ploaia sincopată,
Iar norii-nghit a soarelui lumină.

O stăncuță cam zburlită,
Și la minte zăpăcită,
A clocit gândul valid
Să se-scrie-ntr-un partid.

E toamnă iar, iubito, plouă des,
Melancolia astăzi ne cuprinde
Însă e viu prezent același interes,
Și dragostea în suflet se întinde.

Sunt munți înalți, însă iubirea ’i-ntrece-n piscurile sale,
E marea-adâncă dar iubirea e mai ceva în profunzimi –
Sunt drumuri lungi însă nici unul nu-i poate sta vreodată-n cale,
Țâșnește chiar de-i îngropată în nesfârșite adâncimi.

Au înflorit iar crizanteme în toamna rece brumărie,
Mi-aduce-aminte de-anotimpul în care noi ne-am cunoscut –
Erai mlădie și frumoasă, tu doamna mea cu pălărie,
Sunt ani și ani de-atunci dar iată că astăzi iară ne-am văzut.

Ai fost actor, și menestrel,
Ne-ai bucurat pe toți cu harul
De-a ne sădi în inimă un țel,
Și-n suflet bucuria, nu amarul.

E toamnă iar, iubito, plouă des,
Melancolia astăzi ne cuprinde –
Însă e viu prezent același interes,
Și dragostea în suflet se întinde.

S-au îmbrăcat copacii în frunze arămii,
Și în podgorii via așteaptă-acum culesul,
Porumbul și soroaica se treieră-n câmpii,
Iar cei ce au muncit, își află-acum succesul