Nelu Preda - creaţii proprii

Noaptea ușor s-a coborât, cu umbrele-i în vale,
Eu sunt puțin posomorât și plec spre mândr’-agale.
Miresme dulci de liliac, se simt și versul mi-e sărac,
Să spun de ce-s așa posac și merg ca-n gaură de sac !

Soarele încet apune peste codri și câmpii,
Iar pe bolta-ntunecată, stelele se-adună mii.
Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare,
În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare.

Doamne-ai noștri părinți, au plecat, sunt în cer,
Fă-mi-i Doamne tu sfinți, doar atâta îți cer!
Ne-au născut, ne-au crescut, doar din dragostea lor
Și-au trăit în trecut s-avem noi viitor!

De-ai fi tu aceea care, să-mi răpească inima,
Cu o simplă sărutare, să-mi stârnească patima !...
Patimă nimicitoare, ce mă poartă-n prag de moarte,
Când te văd nepăsătoare, visele vor să mă poarte,

Ciocoii politicieni, au fost şcoliti in alte vremi,
Foşti politruci, foşti activişti, se dau astăzi capitaliști.
Din mari intenţii declarate, ei le-au bulibăşit pe toate ,
Şi-n sărăcie ne-au adus, făcând, spunând, ce au de spus.

Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene,
Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene.

Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.

Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez.
Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață,
Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață.

Eu știu aroma dulce a castului sărut,
Ce mi l-ai dat sub tei pentru întâia oară,
Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară,
Căci pân’ la următorul, atâta a trecut.