Nelu Preda - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • De-ar fi invidia...

    De-ar fi invidia o floare, de mac crescută în câmpii,
    N-ar fi-ntre oameni dușmănie, nici între nații dușmănii.
    N-ar fi orgolii ofuscate, nici mici ”biserici” exclusive,
    Doar dragoste ar fi în toate, prietenii superlative.

  • Tu floare...

    Tu floare-nmiresmată ascunzi scântei divine,
    Ai fost o semincioară și-acum mă-ncânți pe mine.
    Tu ești ca o fecioară, virgină și fecundă...
    Duzini de admirații atragi într-o secundă.

  • Trandafirul

    Cu petalele-i gingașe poleite de culori,
    Roșii, albe sau ciclame, e un rege între flori.
    Ce miresme-nbătătoare răspândește-n jurul său!...
    Aș tăia o floare însă, o să am păreri de rău!

  • Fecioară Preacurată

    Fecioară preacurată,din trupu-ți feciorelnic,
    Născuși precum se-arată, în chinul tău vremelnic,
    Un prunc Dumnezeiesc, Iisusul așteptat,
    Prorocii cum grăiesc, iată s-a arătat!

  • Metempsihoză

    Priveam nelămurit în oglinda sufletului,
    Dragoni lascivi îmi mușcau vintrele creierului,
    Șira spinării mi se curbă dreaptă,
    Nelămurirea sfâșie și mă așteaptă.

  • Te-am așteptat

    Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire
    Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi
    Te-am îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire
    Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii.

  • Nemuritor

    Visez c-aș fi nemuritor
    Reîncarnat într-un condor
    Zburând pe coama munților
    În oglindirea apelor.

  • Limba noastră

    Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor,
    Mărturie mereu vie, despre-un mândru brav popor.

    Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă,

  • CRITICUL BLÎND

    A fost odată-un CRITIC BLÎND
    Și mulți poeți care-așteptând
    Să-și dea verdictul, el dădea
    Invariabil Nu!, sau DA!

  • Cum ar fi?

    Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori,
    Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși
    Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori
    Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși?