Nelu Preda - creaţii proprii

Motto : ,,Toamna este primavara iernii,, - Henri de Toulouse Lautrec

Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos,
Și fiecare-n felul său este asemeni de frumos

A fost odat’ un tăureci la fel ca orișicare
Hălăduind peste imaș, păscând cu nepăsare
Sub soarele strălucitor și dătător de viață
I se-arătă un bulgarăș pe lujer de verdeață.

E toamnă iar afară, împrejur, cărările-nfrunzite ne așteaptă
Cu nerăbdare merg și pot să jur, că tu ești nelipsită ca o treaptă
În calea către dragostea supremă, care se cuibărește între noi
Iubito, sunt într-o dilemă: e bun sau rău un meteo cu ploi?

Omagiu ție, sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii
Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii
Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii,
Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii.

Petale de vis am sperat să-mi aduci
În somn legănat de șoapte sublime,
Dar tu ai venit sprijinit de uluci
Duhnind a trăscău și plin de grăsime.

Limba noastră-i armonie, susur dulce de izvor,
Mărturie mereu vie, despre-un mândru brav popor.

Dacii liberi ne-o lăsară, moștenire glorioasă,

Cu tine-s împlinit, nu mint,
Tu ești iubirea mult visată
Ieșirea mea din labirint
Spre dragostea adevărată.

Mă resemnez cu-apusul
Când să răsar aș vrea
Tu mi-ești acum opusul
Deși te-aș vrea a mea.

Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern,
De parcă timp-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern.
Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os,
Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros.

Tu floare-nmiresmată ascunzi scântei divine,
Ai fost o semincioară și-acum mă-ncânți pe mine.
Tu ești ca o fecioară , virgină și fecundă...
Duzini de admirații atragi într-o secundă.