Necunoscuta - Aleksandr Blok

Târziu, deasupra restaurantelor,
Năduh și larmă-i în văzduh,
Și stăpânește zarva vocilor
Al pimăverii putred duh.

În depărtare,-n colbul uliței
Cu vile, scâncet de copii,
Lucește-un corn înalt de-o suliță
Deasupra vechei brutării.

Pe ceafă indesând gambetele
Târziu,la bariere-apar
Prin funduri plimbându-și fetele
Fercheșii juni cu duh sprințar.

Pâng vâslele pe lacu-n freamăte
Cresc chicote tot mai intens
Iar sus pe cer ,ca de lehamite,
Un disc se strâmbă fară sens.

Și-n fiecare seară-un chip se clatină
În vlaga plinului pahar,
Cu mine, frânt de-aceiași patimă,
De vinul greu de chilimbar.

Lancheii somnoroși alăturea
Ascultă-al meselor taifas,
Bețivi puhavi cu ochi de iepure
Răcnesc : In vino veritas !

Și-n fiece seară când se-ntunecă
(E ceasul visului pustiu?)
Eu văd cum în mătăsuri lunecă
O doamnă-n geamul fumuriu.

Printre bețivii în petrecere
Spre geamul ei, tacută-n drum,
Se-ndreaptă răspândind în trecere
În urmă-i cețuri și parfum.

Credințe vechi adie, grelele,
Foșnesc mătăsurile-ncet,
Sclipesc pe degete inelele,
Pe boruri mari bogat penet.

Și-ncătușat de-apropierea lor
Privesc la valul ei cernit
Și văd în ceața depărtărilor
Un țărm al visului râvnit.

Părtăș în tain,e neștiutele,
Părtaș la soarele cuiva,
Tot sufletu-mi, în toate cutele,
L-a strerpezit licoarea grea.

Se clatină într-una penele
În creieru-mi înfiebântat
Și ochi albaștri - adânci ca gheenele
Răsar pe-un țărm îdepărtat.

Mi-e sufletul lăcaș comorilor
Și cheia numai eu o țin.
Ești monstru beat în faptul zorilor?
Știu: adevărul e în vin.

24 aprilie 1906

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Aleksandr Blok



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

S-a rezolvat. Adina. Mai e o traducere la Gerra, nu stiu a cui e.
Mie mi se par cele mai bune, traducerile din aceasta carte, suna ma frumos si au o logica mai corecta.
ALapis
vineri, 10 iulie 2015



Multumesc ,Aurel, pentru postare ! Aceasta poezie a mai fost postata , de catre Critic ...si am postat-o si eu ,in numele lui . Daca imi permiti am sa adaug aici si acea postare ,care nu mai apare la Blok , probabil datorita faptului ca eu ,la un moment dat , am sters acele postari.
E bine sa fie cat mai multe traduceri , se poate constata astfel modul de a percepe
aceeasi poezie de catre traducatori diferiti .

Si te mai rog , din suflet , incearca sa corectezi greselile de tastare , nu te supara pe mine ...:)

Deasupra restaurantelor, molatică,
O boare vine seara din azur
Şi peste zarva de cheflii, sălbatică,
Stăpâna e precum un duh impur.

Departe, peste colbul suburbiilor
Şi peste somnul vilelor târzii,
Luceşte-abia covrigul brutăriilor,
Râvnit cu scâncet de atâţi copii!

Acolo, seara, colindând maidanele
Trec fanţii cu gambete şmechereşti
Şi deocheaţi, la braţ, işi duc cocoanele,
Sporovăind nimicuri şi poveşti.

Pe lac plâng vasle scârţâind frenetice
Şi ţipăt se aude de femei,
Când luna-n nouri coase-ntruna petice,
Nepăsător strâmbându-şi discul ei.

Iar în paharul meu, ca-n toate dăţile,
Acelaşi chip se vede oglindit,
La fel ca mine-adulmecând tristeţile,
La fel sorbind licorile, smerit.

Lacheii toarnă de baut metreselor
Şi beţivanilor ce într-un glas,
Cu ochii roşi tresar de-asupra meselor
Strigând barbar: "in vino veritas!"

Şi-ntotdeauna, -n ceasul când se-ntunecă,
(Sau poate eu visez aşa?...că-s beat...)
Încet, o doamnă în mătăsuri lunecă,
Stârnind o umbră-n geamu-nceţoşat.

Încet, printre beţivii în petrecere,
Neînsoţită, singură mereu,
Parfum şi ceaţă răspândind în trecere,
Ea se aşeaza lângă geamul meu.

Pe ea mătasea sună şi dantelele,
Penajul pălăriei e-n tumult.
Pe mâna-i albă, strălucind, inelele
Trezesc în mine mituri de demult.

Încătuşat de-apropierea stranie,
Eu mă tot uit la vălul ei cernit
Şi văd-îndepărtat şi de pierzanie-
Ivindu-se un ţărm de vis vrăjit.

Atunci mi-s mie dăruite tainele
Şi soarele cuiva mi-e dat în dar,
Că-mi sunt şi sufletul întreg şi hainele
De vin pătrunse, şi parfum amar.

Atunci şi penele de struţ, ah, penele!
În creieru-mi înfierbantat foşnesc.
Şi ochii-albaştri şi profunzi, şi genele
Pe-ndepărtate ţărmuri înfloresc.

Mi-s numai mie date-atunci comorile
Şi cheia lor doar eu mi-e dat s-o ţin.
O, suflete, eşti beat! şi iată: zorile!
Şi iată: adevărul e în vin!
Adina Speranta
vineri, 10 iulie 2015



Aurele, superba aceasta poezie, bijuterie. Am postat si eu o alta traducere. E bine sa stie confratii si de aceasta traducere.

Te felicit.
CRITICUL BLIND
joi, 09 iulie 2015