Neamul românesc

Autor:Andra G.


Adăugat de: Andra G.

luni, 16 ianuarie 2017

Închideţi ochii, români
Închideţi-i şi nu mai priviţi
Toate-s nenorociri, toate-s pierdute
Tu române, tu du-te..
Îndreaptă ai tăi paşi pe cărarea lungă
Asemenea unei stihii, fără călăuză
Şi uită tot ce ai lăsat în urmă
Cuprins de a ta nepăsare străină
Şi pribeag, în lume tu să cauţi
Un rost în veacul celor dintâi robiţi.
Al tău sânge de român va curge
Cu nesupusă şi silită vrednicie
Spre aţi atinge sensul cel înalt
Pentru o viaţă a cărei muncă n-a contat.

Dar apoi întoarce-te ca un fiu rătăcitor
Care a simţit un dor apăsător
Pentru a sa ţară minunată
În care speranţele au venit toate-odată.
Ce în simţire şi în inimă au zăcut
Dintotdeauna, în neamul său tăcut.


vezi mai multe poezii de: Andra G.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Patrie
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Bine ai venit ,
Succes si inspiratie
petrica_c
marţi, 17 ianuarie 2017