Poezii despre Natură:

Atât de simplu!

Atât de simplu cade luna
pe valurile calde-n noapte,

LUMINA LUNII

Tu eşti a mea mare
De-nstrăinare,
De ţărm coliliu,
Întins în pustiu...

Săcel

Seara de pe deal coboară
se-așează ușor, pe lac,

Răsărit la Săcel

Își prind dealurile umbra pe bolta înstelată,
sclipește noaptea-n lac cu stelele pe val,

Fee, în uniforme pământești, s-arată iar,
Luând cu ele curajul viselor de-a răzbuna.
Din iarba arcuită, negreșit, la piept îți sar,
Și cu tine drumuind, a tale zile-or îmbuna.

Pleoapa mohorâtă cade peste- obrazul de pământ,
Cerul plânge, lacrimi scaldă iarba si copacii- n vânt,
Parcă nu demult, în mai, soarele- ncălzea natura
Iar acum 'și- ascunde fața și ne- arată ce e ura.

E parcă
O barcă
La mal
De cristal

Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră

ANOTIMPURI
-glosă -

Anotimpurile toate,