Împotriva nu ştiu cui - Nichita Stănescu

Îngeri nefericitisi trişti
care-mi explodaţi în vedere sângele vostru aerian
cum simunul.
Voi, care mă smulgeti dintr-o tăcere
făcându-mă din bun nebun,
nu mă mai înlocuiţi, voi sânge,
cum rază dintr-o stea ce nu există.
Din nou voi râdeţi
precând mama mea iar plânge tristă, -
eu nu sunt voi, eu nu sunt voi, eu nu sunt voi
şi nici privirea unui ochi de zeu nu sunt.
Lăsaţi-mă să fiu ce sunt, - noroi
pe globul de pământ.
Nu mai dormiţi în mine voi, -
lăsaţi-mă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.