Mozaic

Autor:Adina Speranta


Adăugat de: Adina Speranta

marţi, 06 noiembrie 2018

Mozaic fragil de oameni,
cioburi albe, cioburi negre,
s-au răsfrânt lumini în ele,
vine ploaia să le spele.

Mozaic, gânduri aparte
îngropate-n pagini albe,
viermuiesc printre cuvinte,
mozaic ascuns în carte.

Mozaic, zâmbet, culoare,
zboară clipa șlefuită
de un rictus, o visare,
de iubirea trecătoare.

Mozaic uitat de lume
al tăcerilor pierdute,
cine te mai știe, cine?
când n-ai chip, nu ai nici nume...

Adina V.

30.07.2018


vezi mai multe poezii de: Adina Speranta


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

:) Frumos mozaic :)
Îmbrățișări cu drag, Ina :)
Adina Speranta (autor)
miercuri, 07 noiembrie 2018



Mozaic? Vitraliu poate,
În secunde și în șoapte,
În cuvinte și în gânduri
Așezate rânduri- rânduri...

Mozaic? Sclipiri de stele
Peste scrierile mele,
Peste versurile curse
În creațiile-acunse.

Mozaic de sentimente
Mai trecute, mai curente
Care sufletul îmbracă
Într-o lume prea săracă!
Ina M.
marţi, 06 noiembrie 2018