moderato allargando

Autor:Vasile Andreica


Adăugat de: vasysm

vineri, 24 ianuarie 2020

azi nu-ți mai spun cuvinte de prisos
mi-ajunge să-mi vorbească numai ochiul
în timp ce-ți desenez în palmă crochiul
unui medalion misterios
care să îți cuprindă nesfârșirea
într-iun oval de-argint suflat cu jad
căci nu mă-nteresează rai sau iad
de nu-s unit cu tine-n confiirea
pe care filosofii o clamează
drept bun suprem al existenței noastre
dintr-un pământ pietros cu zori albastre
ce-n noi deșertăciunea colorează
scăldând privirea-n valuri de uimire
iscate din oceanica iubire.


vezi mai multe poezii de: vasysm


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.