O ipostază rea a câinelui de aer - Mircea Ivănescu

mopete, într-o noapte spre zori, trezindu-se să bea apă
din cutia de conserve de pe noptiera lui galbenă,
i s-a părut că vede lângă pat o formă plecându-se mioapă
spre el, amușinând ca un câine, și cu limba ei reavănă
lingându-l pe obraz, și pufnind — dar el
mopete s-a tras spre perete — însă îi era sete,
și nu putea — de forma care pipăia după el
prin pat — să ajungă la cutia unde-și turnase pe îndelete
de cu seară apă amestecată cu săruri de baie —
lui mopete îi era frică să n-o răstoarne forma, să-i ude
patul — și pe urmă îi era sete — însă pe unde
să se strecoare — se gândea — să ajungă la cutie ? o claie
de păr — a formei — îi tot făcea necaz.
asta ne-a povestit mopete dar poate ne minte de la obraz.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.