La bâlci - Mircea Ivănescu

O, dar obsesia mea se poate face o roată care se
învârtește încet, legănat de vânt, și se agață de ea amintiri, și când ajung sus,
fac semne cu mâna - și altădată
neputința mea este un zid prăbușit
- cum am văzut de demult pe o stradă necunoscută
-și vreau să mă opresc alături, cu o cută
de nedumerire pe frunte, - mocnit
să aștept la poalele lui - pândindu-i ferestrele
- tu nici să nu exiști pe atunci - sunt numai crestele unor intenții ale mele, vremelnice,
și care nu mai ajung gesturi.
Altă dată
a doua oară, când voi mai trece
pe aici, stradă va fi cunoscută, tu vei fi iar depărtată.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.