Grădina în ploaie - Mircea Ivănescu

Fragii bolnavi — în primul rând, cerul bolnav
și care aruncă luminiscențe mortuare pe fețele
celor din jur — ( și tu eșți la mijloc, și ostretele
gardurile dinspre cărarea prăvălită spre apă puhav
bolborosind, dincolo nu-ți mai ascund spaima
pe care o ai despre locul acesta de putreziciune și lespezi
ascunse prin iarba bătută de vânt ).
Arborescente
abia verzi și legănate dar străvezii-mi se agață de haină

la fiecare pas.
Nu mai e cu putință nimic.
Până la urmă va începe să plouă.
E frig
Și cerul pe care-l înscriu, ocolind cu gândurile impure
tufișurile spre fundul grădinii — e zadarnic
Nimeni nu e ascuns acolo — e doar un harnic
simțământ de zădărnicie care stârnește umbre.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.