Postumus - Mihail Săulescu

Ce tristă zi, ca orice zi
În care-ngropi un mort iubit.
Aș vrea să fim alături ; și cât ești de departe !
Aș vrea să fii cu mine pe străzile deșarte,
În care ploaia cade, mereu, la nesfârșit.
Departe, în orașul în care ne-am iubit,
Nu ploua ca pe-aicea, mereu, la nesfârșit ?
Ce tristă zi de toamnă i-acum în primăvară!
De după nori, zadarnic aștept să mai răsară
O rază de lumină ca-n ziua cea dintâi,
În care vream alături de mine să rămii.
Ce tristă zi, ca orice zi
În care-ngropi un mort iubit,
Eu merg pe strada tristă ca dup-o-nmormântare,
Iar ploaia cade rece, mocnită și arare.
Eu merg pe strada mută și nu știu pentru cine,
Și plânsuri nesfârșite s-apropie de mine,
Dar nu știu cine plânge și nici cine-a murit !
Departe, în orașul în care ne-am iubit,
Tu nu știi cine plânge, nici cine ne-a murit ?

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mihail Săulescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Bravo, Ina!
Ai empatizat frumos, aprecierile mele :)

Îți propun doar să schimbi în versul acesta, ceva:

Iar drumuri de restriște în inimi ne desparte?...Iar "drumul de restriște".

Felicitări pentru poezie! :)
Adina Speranta
sâmbătă, 02 iunie 2018



Și azi e-o tristă zi, de nori încoronată
Și raze de iubire în ceruri nu se-arată...
Și ce să fac iubite dacă tu ești departe
Iar drumuri de restriște în inimi ne desparte?

Nu vreau să- mi plimb tristețea pe străzile cu tei,
Nu vreau să-mi oglindesc ochi plânși în ochi de lei
Flămânzi ce-ar vrea să rupă în mine tot ce-a fost
Atunci când fericirea ne-a spus c-avem un rost.

Acum să plâng aș vrea, în brațe să mă strâng
Și singură de răni să-mi văd și să le ling...
Leoaică ce am fost în dragostea de-o viață
Acum sunt atârnată de ea, precum o ață.
Ina M.
sâmbătă, 02 iunie 2018