Excelsior - Mihail Săulescu

Pe drumu-acesta merg...
Și totuși, Doamne, parcă e-n altă parte calea
Spre care-aș vrea s-alerg!...

Departe! cine știe spre ce ținut și unde?...
Dar sufletele noastre mereu doresc ceva...
Pe drumu-acesta mergem, dar pîn'la noi pătrunde
Mereu, ca o chemare, un zvon de undeva.

Legați vedem că suntem de lutul ce ne-apasă,
Robiți simțim că suntem de-un dor nepriceput,
Ce tot mereu ne cheamă, ce veșnic nu ne lasă,
Ce tot mereu dispare, — dar tot nu l-am pierdut.

Și inima ne bate pentru ceva ce nu e
Și sufletele noastre muncite sunt de-un ind,
Menit să nu mai moară, ursit să nu apuie;
Și veșnic nasc mai multe, și toate pier *înd...

Și ascultăm doar glasul din inimile noastre;
Și poate asta-i calea, ori poate alta e...
Ceva e ce ne cheamă, ceva din zări albastre,
Ceva din altă parte, și nu pricepem ce...

Pe drumu-acesta merg...
Și totuși, Doamne, parcă e-n altă parte calea
Spre care-aș vrea s-alerg .

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mihail Săulescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

:) Cu drag, Ina :)
Adina Speranta
sâmbătă, 02 iunie 2018



Pe calea nemurii ai vrea tu să alergi,
De-aceea tot închini spre cer a tale rugi.
Urmează-ti dară calea și nu privi-napoi
Căci tu creat ești unic,ca tine nu sunt doi!
Ina M.
sâmbătă, 02 iunie 2018