Supus ca un câne și înamorat ca un cărăbuș - Mihai Eminescu

[martie 1882]


 


 


“Dulcea mea Nicuță,


Iartă că nu-ți scriu mult, dar am treabă la club azi și e aproape 8. Însă n-am voit să te las făr-un răspuns imediat; mâni, duminecă fiind, îți scriu mai pre larg. Te sărut de multe, multe ori, drăgălașul meu copil, și-ți mărturisesc că mi-e dor de tine ca și ție de mine. De pe acum am aranjat deci, și aranjamentul e definitiv, că până la sf. Dumitru mă mut în Podu Mogoșoaii în două-trei odăi unde ai să ai loc îndestul și unde o să am și eu loc și timp pentru zile nebune. De la sf. Dumitru încoace știi că e treaba ta să alegi cum ți-o plăcea ție. De-atunci intru paj și cavaler servant pentru perpetuitate în suita M. Sale Doamnei Veronica, supus ca un câne și înamorat ca un cărăbuș.


Atunci ceea ce stă în versuri — în aci anexatele versuri a subscrisului, ar zice Roșca — vor fi realitate. Pân-atunci însă te sărut și te dorlotez, mâțță, și te rog să mă ierți că nu-ți scriu mai mult, dar mă așteaptă moșnegii să le citesc o buletă. Paaa ! Momoți !


Emin"


 


Scrisori - Eminescu către Veronica Micle


 


[către Veronica, prin mar. 1882]


 


©Mihail Eminovici(Eminescu)


vezi mai multe texte de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.