Stelele-n cer - Mihai Eminescu

Stelele-n cer
Deasupra marilor
Ard departarilor
Pana ce pier.

Dupa un semn
Clatind catargele
Tremura largele
Vase de lemn;

Niste cetati
Plutind pe marile
Si miscatoarele
Pustietati.

Stol de cocori
Apuca-ntinsele
Si necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboara ce pot
Si-a lor intrecere
Vecinica trecere:
Asta e tot...

Floare de crang,
Astfel vietile
Si tineretile
Trec si se stang.

Orice noroc
Si-ntinde-aripile,
Gonit de clipele
Starii de loc.

Pana nu mor
Pleaca-te, ingere,
La trista-mi plangere
Plina de-amor.

Nu e pacat
Ca sa se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

Adăugat de: Remus Bajan

vezi mai multe poezii de: Mihai Eminescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Respect pentru marele nostru poet national .

Multumiri , Remus
Adina Speranta
duminică, 24 mai 2015



Superb? Prea putin zis..
oana
sâmbătă, 23 mai 2015



Multumesc ,Remus
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015



Eminescu= frumos, deosebit, superb
ioana
sâmbătă, 23 mai 2015



Imi pare atat de rau ca nu stiam poezia aceasta.. Multumesc din suflet!
ionel
sâmbătă, 23 mai 2015



Cat de frumos. Merci!
roxana
sâmbătă, 23 mai 2015