Soarta nefericitului Şerban - Mihai Eminescu

[10—25 noiembrie 1874]


 


“Iubite Tată


Telegrama din Berlin din partea secretarului Agenției sună astfel: „Spitalul anunță că Șerban a murit ieri. Luăm dispozițiuni de înmormântare pentru miercuri. Telegrafiați nemijlocit intențiunile d-voastre". Se poate că secretariul credea că d-ta vei lua dispoziții deosebite în această privință.


În altă scrisoare, despre care v-am dat samă, el cerea ca să se plătească din parte-ne suma datorită spitalului de alienați în care fusese condus nefericitul Șerban și care se urcă la 40 taleri pe lună (160 franci) și alte dătorii mici.


Maiorescu  promisese ca, începând de la 1 ianuariu anul viitor, să-i facă un mic ajutor lui Șerban de 60 franci pe lună. Acest ajutor se-nțelege că acum e de prisos.


Pentru anul acesta, suma prevăzută în buget pentru asemenea scopuri fiind mântuită, n-a putut să-i ajute la moment.


Întrebarea principală este dacă puteți să faceți și această cheltuială, cea din urmă după cum vedeți, pentru un fiu nefericit, care desigur au greșit mai mult printr-o înnescută slăbiciune de caracter, căruia natura nu-i dăduse nici o energie și nici o putere. Șerban a fost un om slab, iar nu om rău — asta a fost părerea mea despre el întotdeauna — și desigur că a fost mai nenorocit decum merita să fie. El n-a avut pentru nimenea ură în lume, n-a avut nici o patimă urâtă și, dac-a greșit, nu din răutate, ci dintr-o nemărginită slăbiciune a greșit. El era un copil bătrân și astfel ar fi trebuit tratat. Acuma — se-nțelege că e prea târziu pentru orișice.


Mi-ar părea bine dacă ați răspunde cât de curând, pentru ca să știu cum să scriu secretariului agenției. Krețulescu  este, după cum v-am spus, un om care trece cu economia peste marginele cuvenite și ar avea mare neplăcere de-a se vedea supus la plata unor bani la cari nu-i îndătorat. El face bucuros toate mijlocirile cuvenite, dar însuși dă mai greu bani — și drept vorbind nici nu este dător s-o facă și ar fi necuviincios de-a pretinde un asemenea lucru de la el.


Aceasta e tot ce aveam a vă spune, pentru ca să știți ce să faceți.


Sărut mânile mamei și cred că veți tăinui încă această știre. Eu n-am spus-o nimărui, căci ușor ar veni și în Botoșani. Nu știe decât Chernbach, care-acum eaici la telegraf.


 


 


Al d-voastre supus fiu


Mihai.”


 


Scrisori de familie sau despre familie


 


De la Iași


 


[tatălui său, între 10- 25 nov. 1874]


 


©Mihail Eminovici(Eminescu)


vezi mai multe texte de: Mihai Eminescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.