Năzuiesc spre viața noastră nouă - Mihai Eminescu

[3 ianuarie 1882]


 


 


“Dragă Nicuță,


Te rog scrie-mi. Nu mă lăsa multe zile fără un rând-două de la tine, căci azi, când merit să mă uiți, azi mă și tem că m-ai putea uita. Te sărut de mii de mii de ori, vârful picioarelor mai cu seamă și vârful degetelor și te-rog să-mi scrii când vii iar la București. Atunci vom vorbi de ceea ce-mi scrii — adecă de rămânerea ta aci. Am și făcut unele puneri la cale, dar în orice caz voi să te consult când vei fi aci și voi să văz de ți-o plăcea.


Va veni o vreme, Nicuță, o sper că o veni, în care tu vei uita toate durerile ce ți le-am cauzat și-n care vom începe ceea ce eu am numit viața noastră nouă. Poate ca atunci voi deveni eu însumi alt om și pacea și liniștea vor fi partea noastră a amândurura. Îmi dai tu voie să sper că așa va fi, îmi dai voie să sper în credința și curățenia sufletului tău precum speram când te-am cunoscut întâi ? Veronică !


Dragă, dulcea mea Veronică, nu mă uita și răspunde-mi.


Al tău pentru totdeauna


Eminescu


 


 


Primit-ai scrisoarea mea din urmă, de la 30 dec. ?"


 


Scrisori - Eminescu către Veronica Micle


 


[către Veronica, în 3 ian. 1882]


vezi mai multe texte de: Mihai Eminescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.