E natural ca, trecând fericirea mea, să-mi reînceapă nefericirea - Mihai Eminescu

[27 mai  1882]


 


 


“Dragă Nică,


Încep prin a-ți spune c-am rămas foarte gelos și că teama mea constantă și dragostea mea se lipesc de tine ca poțoțonii tăi de trup. Să nu cumva să râvnească cineva la grădinița mea de nuri, și te pun păzitoare înainte de toate pe tine. Al doilea, te sărut de mii de mii de ori din creștet pîn' la vârfurile picioarelor și-ți declar că m-au fermecat cu desăvârșire și ca nealtădată. Îndealtmintrelea, vorba ta, nu mai făgăduiesc nimic, dar mă pun pe treabă și sper că vei avea mai bune rezultate decât în trecut.


E natural ca, trecând fericirea mea, să-mi reînceapă nefericirea. Picioarele iar mi se coc, căci tu, ducându-te, mi-ai luat și sănătatea cu tine. Dar aceasta să n-o iei în înțeles rău, ci în cel bun că, dacă te văd, înviez din morți și mă dezmlăștinez, iar când nu ești față nu mai e viață.


Momoțul meu cel scump, te sărut din nou și te rog să nu te mânii că nu-ți scrie mai mult


al tău


Emin"


Scrisori - Eminescu către Veronica Micle


 


[către Veronica, în 27 mai 1882]


 


 


vezi mai multe texte de: Mihai Eminescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.