Pietrarul - Mihai Beniuc

Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghicând-o plină, dalbă:
Și plâng rămașii-n urmă lângă vatră,
Și-n trista curte strămoșească nalbă.

Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.

Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaș,

Dar, câteodată, brațu-mi nărăvaș
Alunecă și-adorm, și-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mihai Beniuc



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.