Calul Troian - Mihai Beniuc

Eu te-am primit în trupu-mi, cu alai,
Măi timpule, fălos că-mbătrânesc,
Știind că-mi dai și mai uitând că-mi iai
Din mândrul meu tezaur pământesc.

Dar azi când ești în mine, parcă ai
Dinți mult mai mari care cumplit rânjesc.
Începi să iai, nimica nu mai dai
Și-n pântec arme parcă-ți zăngănesc.

Am introdus eu singur în cetate,
Fără să știu ori cu știință, poate,
Cu oastea morții-n el, Calul Troian?

Așa o fi. Dar, timpule, tu, frate,
Să știi că fără milă ne vom bate-
Voi bate-n bătrânețea-mi ca-n dușman!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mihai Beniuc



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.