265 - Michelangelo

Sprea-a nu mai trebui strânsă-n îmreună
din mulți inși, frumusețea integrală
în doamna ideală
sub candid văl a fost încredințată,
căci bolta greu adună
ce-a risipit în lunga lume lată.
Când, c-un răsuflet, iată,
din marea nepăsării
o cheamă Domnu-acuma,
ca și din ochii nostril, și-o ia-n slavă…
Dar cum să dăm uitării,
când moartă-i numai huma,
divina-i poezie și suavă!
De-ar fi dat bolta gravă
urâților splendoarea, azi, prin moarte
cerând-o, toți am fi morți, nu o parte



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.