263 - Michelangelo

Din nou desăvârșita
mi-e bici și mă dezleagă;
s-a dus și ziua-ntreagă:
bătu de trei, de nouă, și e seară.
Odată cu ursita
ce moartea ia în șagă,
norocul nu-mi dă-ntreaga pace iară.
Cu-a anilor povară
mă împăcasem de mai multă vreme
și-aveam arvuna vieții viitoare,
promise de-o pocăită vrere.
Pierde mai mult cin' mai puțin se teme
la ultima plecare,
luptând, bazat pe propria-i putere,
cu vechea-nvăpăiere:
când la urechi se-oprește amintirea,
de nu vrea ceru,-n van e-îmbătrânirea.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.